POC!
Tresar.
A fost o împușcătură. Zgomotul vine de la vecinul de deasupra. Nu-l mai
înțeleg. E deja la a 5-a nevastă. Nici nu știu cum le găsește.
Pe prima
a aruncat-o de la etaj, cică nu era ciorba acră.
Pe a
doua a strâns-o de gât cu o pereche de tanga, prea mari zicea el. Are ochi de
designer vestimentar vecinul meu.
Pe a
treia a înjunghit-o cu stiloul acela de scrii ce scrii și o dată te iau toți
dracii și îl înfingi în cutia de bere. Vecinu nu avea bere, așa că…
A patra
s-a sinucis sigură, speriată de fața lui când a deschis ușa. A crezut că erau
mascații. Vecinul meu lucrează la un service și tocmai reparase o tobă de
eșapament dar nu se mai spălase pe față de la probe. Așa că ea a fugit singură
în baie și și-a ținut capul apăsat cu propriile mâini în vasul de toaletă, până
s-a înecat.
Probabil
vecinul nu a mai suportat singurătatea, a dat anunțuri prin ziare și astfel o
fi găsit-o pe numărul 5.
Pistolul
știu că îl primise la o promoție de cratițe de la nu-ș ce supermarket. La două
tigăi, primeai pistolul gratuit, iar dacă cumpărai trei primeai și un
încărcător cu cartușe. Eu nu am avut atunci bani.
De
deasupra se aude un urlet sugrumat și mai multe ”văleu, da, da, … of, of”. E
vecina de la 7. Pensionară. Cam singură. Doar din când în când mai trece un nepot
să o violeze și să-i ia pensia. Da, așa e, azi a fost zi de pensie.
Am uitat
să vă spun. Eu stau la 6, vecinul de dedesupt este la 4. Etajul 5 nu au mai
fost bani să-l facă, așa că au luat o pauză. Când a făcut rost de bani
constructorul, muncitorii au uitat că nu construiseră etajul cinci și au trecut
direct la șase. Acum e un gol.
La
coborâre nu e problemă. Cei mai tineri sar un etaj, aștia mai atletici au
instalat o funie cu noduri și coboară în echer. Pe cei bătrâni, bătrâni, nu
i-am mai văzut de mult.
Boc,
boc. Nu e fostul prim-ministru. E la ușă cineva care bate. Bate cam tare așa că
mai bine deschid.
E un
basarabean înalt, bine făcut. De unde știu că e basarabean, înainte de a
deschide el gura? Simplu. Are o etichetă mare pe piept, pe care scrie ”înfiați
un basarabean”.
Nu spune
nimic. Doar se uită pătrunzător în ochii mei. Scot banii din buzunar și
plătesc. Dacă nu e de la Profi-dent, e de la ”Doar cu buletinul și casa”, ”Fără
garanții, doar cu rinichii” sau ”Krup, oțel dureros”.
Încet se
aude un cântecel electronic. Crește în volum și nu se lasă până nu deschid
ochii, întind mâna către telefon și închid soneria.
M-am
trezit. Dau cu apă pe ochi, mă uit în oglindă și îmi zic.
”Ți-am
spus să nu te mai uiți la știri înainte de culcare. Așa îți trebuie!”
Ies din
baie, îmi iau cafeaua și deschid televizorul. Ce ți-e și cu știrile astea. Poți
afla de la prima oră cine a mai murit și de ce. Cine s-a mai …ut, cu cine și
unde. Ce accidente înfiorătoare au mai avut loc. Cum s-a dus dracului economia,
cum a crescut gigacaloria, benzina, laptele și cornul (vacii). Cum nimic nu mai
este sănătos, cum suntem poluați în fiecare zi și toate astea ne micșorează
speranța de viață.
Nu știu
cine a inventat termenul de ”speranță de viață”, dar i-aș da un pumn în gură.
În speranța că o să apară cândva și ceva certitudini, în afară de moarte și
fisc.
Mă
ridic, închid televizorul (eu vroiam doar să aflu vremea) și puțin (mai mult)
depresurizat (depresat, depresiv?) deschid ușa de la intrare și plec ”plin de
energie” la muncă.
Din
mașină, pe drum, în ambuteiaje și în intersecții, privesc la ceilalți
”conducători” auto. Toți suntem cu ochii roșii, strîngem volanul cu degetele
albe, accelerăm și poluăm (ce mai contează), înjurăm și dăm din mâini agresivi
la ceilalți. Nu îmi trebuie studii de body language ca să îmi dau seama că și
ei s-au uitat la știri. Aseară și dimineață.
Observ
pe trotuar o bătrânică ce trage un cărucior parțial plin cu legume. Intuiesc că
ieri i-a venit pensia.
Se
strecoară pe lângă peretele blocului și privește, clar înspăimântată, la toți
ceilalți pietoni grăbiți, încordați și pasiv-agresivi. A auzit și ea de violul
de la știrile TV.
FAPTE
Creierul nostru, atunci când ne culcăm și
adormim, continuă să proceseze informațiile de peste zi și încearcă să dezvolte
modele comportamentale bazate pe ”pseudo experiențele” de care auzim.
De câte ori nu ați trăit ”continuarea” unui
film de groază în somn?
Cu ce diferă o știre la fel de îngrozitoare?
O parte din modelele comportamentale,
adevărate scenarii posibile, se ”testează” în vise. Dar nu înseamnă că sunt
uitate sau ”rezolvate” complet acolo. Tensiunea și emoția visului se transmite
și vieții conștiente și părți din
scenariu sunt recunoscute în viața cotidiană. Părțile pe care nu le întâlnim în
viața reală, le presupunem, le adăugăm noi.
Cel mai adesea ne întrebăm (fără să ne dăm
seama), ”ce aș fi făcut eu dacă…?”
De aici creierul dezvoltă scenarii și caută
soluții.
Indiferent că rezolvăm situațiile în vis sau
nu, starea emoțională este afectată. Aproape toate sistemele de autoapărare
sunt în alertă când ne trezim. Suntem deja în gardă. Dar suntem și obosiți.
Toate ”instrumentele” creierului care analizează realitatea, sunt deja
”înroșite”, date peste cap, hipersensibile și decalibrate. Astfel, orice
acțiune sau eveniment este supraevaluat, supradimensionat. Refuzul soției de
a-ți prepara cafeaua îți pare un afront personal. În definitiv, atât poate să
facă și ea - cafeaua. Să fie recunoscătoare că tu ai luptat în vis cu nu-ș ce
monștri. Și atunci îi amintești de organe genitale, mamă, sfinți, etc..
Pe de altă parte, imediat după ce ne trezim,
conștientul este mai puțin ”plastic”, maleabil. Așa că, știrile pe care le auzim
la prima oră sunt identificate ca și posibile pericole de evitat în timpul
zilei. Cu cât sunt mai multe și mai diverse, cu atât devenim mai anxioși și mai
preventiv-agresivi.
Deci, atunci când cineva ne taie calea, suntem
deja în modulul de ”fight”. În ambuteiaje nu avem unde ”flight”. Așa că, din
nou crește tensiunea, înjurăm, celălalt ne răspunde la fel (v-am spus că și el
a văzut știrile), etc., etc..
Apoi ajungem la serviciu sau la școala lui ăla
micu. Dacă acesta mai cere și ceva bani,
s-a ars.
Nu cred că cineva mai poate să aibă randament
și eficiență în ceea ce face, după știrile de la TV.
Cum mai poți lucra, atunci când în
subconștient știi că economia s-a dus la dracu, inflația este enormă, totul se
scumpește și pe piața muncii sunt un număr enorm de șomeri? Singura proiecție
mentală este că nu o să îți ajungă banii, compania poate falimenta iar tu nu ai
să îți găsești de lucru. Și apoi ai elan și putere de muncă, inventivitate,
bună dispoziție, înțelegere pentru colegul tău, team work sau mai știu eu ce
alte calități necesare jobului și firmei tale? Sigur nu. Și atunci, e posibil
ca firma să dea faliment, iar tu să…. Este o circularitate începută ÎN CAPUL
TĂU! Pe baza știrilor!
TOATE știrile negative de la TV (mai ales
însoțite de imagini sau diferite coloane sonore tematice) ne micșorează
”speranța” de viață dar mai ales capacitatea de a reacționa corect la ceea ce
se întâmplă în jurul nostru.
”Știrile” ne creează o imagine complet neagră
și lipsită de speranță a lumii în care trăim. O lume în care, în orice moment
putem păți ceva rău. Putem fi atacați, violați, păcăliți, etc..
Creierul este ca și un mușchi. Ca să poată
acționa (lua o hotărâre) trebuie să plece dintr-o stare de relaxare. Contracția
musculară blochează mușchiul într-o poziție rigidă. Pentru a face altă mișcare,
mușchiul trebuie să se relaxeze.
În lipsa relaxării, mușchiul obosește și chiar
este afectat fizic/structural (cârcei, ruperi sau atrofieri de mușchi).
Identic, creierul nu poate sta numai în stări
de tensiune. Pentru a judeca corect, el are nevoie de relaxare și de
diversitate. În lipsa relaxării, afecțiunile care apar sunt de la anxietate și
fobii, la agresivitate, furie nejustificată, mania persecuției și chiar
schizofrenie.
Dacă mintea noastră ajunge la concluzia că
mediul în care trăim este unul extrem de ostil, fără speranță sau șansă, poate
să ne producă depresii și tendințe suicidale.
De aceea, nu vă culcați seara cu știri și
imagini groaznice. Nu vă începeți ziua cu știri și imagini groaznice.
Uitați-vă seara și dimineața la comedii,
ascultați muzică de calitate, deschideți geamul să intre aer curat, repetați-vă
în minte sau cu voce tare ”ce zi superbă o să aveți”.
Înainte de culcare întocmiți liste cu ce ați
realizat pozitiv și negativ în ziua care e pe cale să se încheie. Luați lista
cu ce a fost negativ, rupeți-o în bucățele mici și aruncați-o la gunoi. Așezați-vă
lista cu realizările la vedere și rememorați-le. La sfârșitul săptămânii sau
lunii, lipiți realizările într-un caiet și rememorați-le. Nu ați fost atacat,
nu ați fost violat, nu ați dat faliment, nu ați avut accident și nici nu v-a
părăsit soția.
Da, nu ați devenit știre.
Da, lucruri rele se întâmplă. Subliniez,
ÎNTÂMPLĂ. Dar nu e regula care vă guverneză viața. Este cel mult o întâmplare.
Când se întâmplă. Înțelegeți?
Nu vă pregătiți să fiți știri groaznice.
Lăsați mintea să ”vadă” dimineața răsăritul
soarelui iar seara stelele și, atunci când visați, să aflați secretele
universului sau să fiți ce doriți. Este mult mai probabil ca, atunci când vă
treziți, să știți ce să faceți pentru a fi fericit. Chiar dacă nu o să știți
conștient, subconștientul lucrează și caută soluții chiar și fără noi.
Când vă treziți, o să fiți mai ales relaxați,
orientați și energizați pentru a acționa, nu pentru a reacționa.
Deveniți știrea de la sfârșitul știrilor. Alea
pe care nu mai aveți răbdare sau putere să le auziți. Știrile cu cei care au
reușit, care sunt fericiți.
Știți de ce sunt la final și foarte scurte?
Mi-a zis un prieten că e doar o decizie de
marketing.
Așa o fi?
Sau suntem mai ușor de controlat când ne e
frică? Sau putem fi mai prost plătiți când suntem îngroziți de ”piața muncii”?
Sau acceptăm mai ușor tot felul de ”eșece” politico-sociale-economice de la ”ai
noștri”?
Așa o fi?
