Aceasta este opinia domnului Pambuccian.
Semnul întrebării de la sfârșit îmi aparține.
Am citit Interviul
acestuia de pe Hotnews.ro.
Foarte interesant, cu accente clar futurologice și
de vizionarism tehnologic.
Evidențiază progresul tehnologic din ce în ce
mai grăbit, cu posibilități desprinse din filmele SF.
Printarea unui produs acasă. Printarea
mâncării, precum în Star Trek. Printarea pieselor de schimb pentru oameni ( a se
citi organe). Printarea 3D și fabricarea aditivă este deja aici.
Așa cum spune și Varujan Pambuccian, omul deja
este exclus ca participare și prezență fizică
în anumite procese tehnice, vezi liniile de asamblare robotizate
și va fi și mai mult, până când va fi exclus complet din majoritatea muncilor ”fizice”.
Acest lucru va determina dispariția unor
meserii și o explozie a șomajului.
Cu toate aceste previziuni deja adevărate sau
împlinite și mai ales cu efectele lor sunt de acord.
Cu ce nu sunt de acord, din viziunea
futurologică a domnului Pambuccian, este îndemnul său cel puțin nefericit de
abandonare a pregătirii umaniste pentru copii.
Domnul Pambuccian aduce în discuție revoluțiile
industriale și pornind de la cele trecute și prezente extrapolează efectele acestora
în privința celor viitoare. Dacă în
privința modificărilor tehnologice și sociale, proiecția sa este corectă, el
uită (sau nu dorește) să aducă în discuție cum au afectat aceste ”salturi”
omenirea din punct de vedere psihologic și chiar spiritual.
Fiecare așa numită ”revoluție industrială” a
generat adevărate valuri de afecțiuni sau traume psihice. Oamenii au devenit
mai depresivi și mai anxioși. Cei care aveau copii în acea perioadă le-au ”imprimat”
acestora modele de comportament și relaționare deficitare sau deviante. Copii aceștia,
care astăzi sunt adulți, își învață la rândul lor copiii să fie la fel de ”fericiți” cu aceleași mijloace și în același fel.
Acest lucru este evident mai ales în țările
puternic industrializate și dintre acestea se detașează clar SUA.
Țara cu cel mai mare elan tehnologic, cu cea
mai mare implementare directă și rapidă a noilor tehnologii.
Țara cu cei mai mulți bani investiți în
cercetare și achiziționarea de ”creiere” pentru aceasta.
Țara care are cel mai mare număr de psihologi
și psihoterapeuți.
Țara cu cel mai mare număr de persoane
depresive și cu probleme de relaționare.
Dintre soluțiile pentru aceste probleme de
relaționare, se remarcă cele care pornesc de la ideea că ”relația nu o să
funcționeze”, ”că trebuie să mă protejez față de partener” și se traduc prin
contracte prenupțiale sau conviețuire/coabitare/parteneriat.
Cât de anacronic
sună începerea unei relații de dragoste pe bazele unui contract și pornind de
la premisa că nu o să dureze. Sună a ”profeție care se autoîmplinește”.
Deci, țara cu cea mai avansată tehnologie are
cele mai mari probleme în a face față acesteia din punct de vedere uman.
Oamenii se simt excluși, nefolositori, nu își mai găsesc locul în societate. Vezi
alcoolismul, utilizarea drogurilor și obezitatea ca și efecte sau modele
comportamentale.
Varujan Pambuccian vorbește de pregătirea
tinerilor generații din punct de vedere tehnologic, din punct de vedere al
forței de muncă, din punct de vedere al societății de consum.
Ce facem cu cei care nu sunt tehnici prin
caracter? Cu cei care au înclinații artistice? Cu cei care nu au acces la
învățământul viitorului (care devine trecut cu fiecare secundă trecută)? Cu cei
prea în vârstă să își schimbe meseria?
Trebuie să creștem generații care să
”trăiască” doar în fața calculatorului, supărați pe vreun cod care nu este
compilat cum trebuie sau fericiți că firma X le-a primit cele 3 rânduri de
cod-mașină? Care își exprimă emoțiile prin emoticoane sau acronime sau întâlnesc
persoana iubită prin intermediul unui avatar?
La ce este bună tehnologia, dacă nu să servească
Omul? Cineva (nu îmi aduc aminte cine) spunea că tehnologia îl va elibera pe
om, acesta putându-se dedica transformării sale în OM. Iar acesta, în dezacord cu domnul Pambuccian,
nu este un programator care trăiește la lumina monitorului și pentru programul
X sau Y.
Dacă omul nu va mai trebui să muncească fizic,
ce va face cu timpul liber?
Omul este, primordial și esențial, o ființă
emoțională și socială. Într-adevăr, aceste calități pot fi cenzurate, parțial eradicate, dar doar la suprafață. Atunci
când ele sunt cenzurate la exterior, în interior creează o tensiune fantastică,
aceasta trebuind să fie eliberată la un moment dat. Cel mai adesea într-un mod
distructiv (pentru sine sau pentru cei din jur).
Persoana lipsită de emoții este incapabilă să
empatizeze cu semenul său și va deveni un sociopat. Cu cel mai tare printer 3D
nu va printa o orteză pentru cel căzut ci un pistol cu care îl va ”elimina” din
lumea sa perfectă, pentru că se ”comportă anormal” și fără să-și dea seama,
suferința celuilalt îi produce disconfort prin asemănarea cu sine. Dar nu va
ști cum și ce să facă cu ceea ce simte și atunci va deschide computerul și va face singurul lucru pe care îl va ști.
Click, double click, right click.
Click, double click, right click.
Print, 1 copy, choose size, enter. Printing, printing…
PS În
viziunea domnului Pambuccian pare să nu mai fie nevoie de pictori, balerini,
cîntăreți, sculptori, psihologi, scriitori, poeți. Pur și simplu vor fi șomeri.
Aș fi fost întru totul de acord cu domnul
Pambuccian dacă nu ar fi scos factorul uman din viziunea sa. În viziunea sa
omul este sclavul tehnologiei. Aceasta are nevoile sale după care noi ne educăm
și ne instruim copiii. Tehnologia, în viziunea sa (chiar dacă el nu își dă
seama de asta), pare mai mult un parazit cu care am ajuns, de la o coabitare
mutual avantajoasă, la o dependență bolnavă, distructivă.
În viziunea domnului Pambuccian, omul pare să
continue procesul de selecție naturală, atâta doar că nu se mai află în vârful
lanțului trofic. Acolo este un computer, o tabletă, un smartphone.
PPS Și eu utilizez calculatorul și
smartphone-ul. Și eu vreau internet și WiFi. Și eu am facebook și accesez
social-media. Și eu aș avea nevoie de un printer 3D uneori. Și eu vreau timp
liber să mă bucur mai mult de viață și de cei pe care îi iubesc. Și eu…
Dar niciodată nu am să pun mai presus de un OM
un computer sau un programator (o meserie). Altfel, domnule Pambuccian, aș
putea fi tentat să ”vă dau delete” sau să vă schimb cu o componentă mai nouă și
mai performantă. Doar pentru că nu ”rulați” C++ sau C—sau Linux sau… sunteți
”obsolete”.
Un exemplu pozitiv, în ceea ce poate reprezenta dezvoltarea tehnologică, este următoarea prezentare a printării de organe, la o conferință TED. Printare rinichi
