Teorema conspiratiei

Nu am vrut sa scriu nimic despre evenimentele din strada. Oricum nu când eram în plină emoție.

Apoi emoția a mai scăzut și m-am hotărât. O să descriu ce văd. Într-un mod pur analitic. Ca un calculator.    Cât pot și eu.

*Înainte de a scrie, este necesar să precizez că am o vârstă și o experiență ”politică” în sensul că din `89 și până acum am învățat că toți cei care cred într-un vis, au o credință și au un țel moral, sunt... cei mai ușor de manipulat (me included de-a lungul timpului).

În același timp trebuie să mai precizez că nu am primit nimic (bun) nici de la... nici de la... și nici de la. Niciodată! De când mă știu în ”democrație” sunt ceea ce se cheamă ”întreprinzător” deci statul... etc. etc..

În orice analiză lipsită de emoție se analizează: contextul, momentul, cum și ”cui bono” sau cui folosește.

Contextul

-        PSD vine la putere cu o majoritate parlamentară;

-        Propune un program de guvernare foarte precis, cu decizii și efecte în cascadă (nu a fost considerat rău nici de către opoziție, ci doar ambițios!);

-        Eficiența programului ține de aplicarea sa chiar și la nivel administrativ mic și mediu (primării sate, comune, orașe și județe).

-        Scade bugetul pentru instituțiile de forță (a se citi servicii).

-        Se preconizează o lege de răspundere a magistraților (pe fondul unor erori judiciare și a unor abuzuri ale justiției – procurori, judecători, etc.).

-        S-au anunțat măsuri legislativ-economice care vizează comportamentul financiar-economic  al corporațiilor.

-        Emiterea unor legi care limitează imixtiunea ”Justiției” (a se citi doar DNA) la toate nivele aparatului guvernamental (sumele mici sunt apanajul primăriilor mici sau alte instituții asemănătoare). ATENȚIE! Este vorba doar de încadrarea juridică care determină cine face ancheta/cercetarea penală, respectiv de la ce nivel intervine DNA sau cercetarea penală și nu este vorba de eliminarea faptei care a produs prejudiciul ca infracțiune!

Momentul

-        Toarșul Ghiță devoalează relația (incestuoasă) dintre SRI-DNA-Judecători și Președinte (nu doar Băsescu!), relație care a favorizat abuzuri (nu doar politice), manipulări și anularea rezultatelor unor manifestări democratice (referendum, vot, etc.);

-        În urma acestor devoalări, instituțiile de mai sus (a se citi cei care le conduc) își pierd influența și puterea;

-        Guvernul Cioloș este devoalat în privința manipulării datelor economice.

Cum

-        Folosirea unor cuvinte/expresii care induc frică, nesiguranță și urgență (de mâine vor fi eliberați hoții, violatorii, criminalii). Ele accesează automat creierul primar (sau reptilian) responsabil de reacții tip ”fight or flight” din cauza sentimentului de agresiune perceput și blochează funcționarea neo-cortexului (responsabil de analiză și cogniții).

-        Folosirea unor canale de informare care scapă unei polemici adevărate sau unei analize reale (de ex. facebook), un loc unde oricine poate fi înjurat și amenințat dacă nu este de acord cu abordarea ”oficială” (a se citi a străzii). Acest tip de ”comunicare” cel putin inhibă exprimarea liberă a opiniilor.

-        Accesarea unor energii cu ”rădăcini istorice” și redirecționarea lor pentru intimidare către cei care au votat majoritatea (expresii de genul ”ciuma roșie”, ”s-a înroșit harta”, etc.).

-        Afectarea funcționării aparatului de stat (vezi retragerile ”magistraților” delegați la Ministerul de Justiție, comunicarea trunchiată, deformată sau întârziată între instituții, demisiile unor miniștri).

-        Intimidarea membrilor guvernului și a opozanților celor din stradă prin atacarea familiilor lor (facilitată de publicarea adreselor private, a telefoanelor și a altor informații personale).
-        Dezbinarea populației prin crearea unor etichete false, cu valori atașate în mod eronat și diseminarea lor în mediu on-line.

De exemplu: Tineri frumoși (asta ține de gust sau simț artistic) și liberi (asta ține de percepție – foarte des deformată); Corporatiști (angajați la niște firme mai mari) și bugetari (cei care sug...); ”Boșorogi libidinoși comuniști, vânduți pentru o pensie și o găleată” (bunicii și părinții celorlalți) și tinerii luminoși și culți care au o imagine macro asupra lumii (ajutați de iarbă?) pentru că au laptop și acces world wide web. Dau aceste exemple doar pentru a se putea sesiza cît de artificiale sunt. 

Cui folosește?

-        Nu se mai vorbește despre dezvăluirile lui Ghiță (Oare cine a scăpat? Unde s-a oprit investigația?)

-        Cine este interesat ca programul de guvernare să fie cel puțin întâziat?

-        Cine își dorește ca printr-o instituție de forță (cel puțin una!) să poată controla ce se întâmplă în viața politică (și economică) a țării?

-        Cine își dorește să timoreze toți coordonatorii de fonduri din aparatul administrativ și de stat prin amenințarea constantă cu anchete DNA timp de ani de zile și astfel să gripeze mecanismele guvernamentale?

-        Cine nu o să fie responsabilizat (direct și individual) în cazul de abuz în serviciu (a se citi ”erori” judiciare)?

-        Cine beneficiază de crearea și utilizarea unor pârghii nedemocratice (manifestații neautorizate) de influențare a deciziilor guvernamentale?

-        Cine are timp să se ”adapteze” economic înainte de noile legi privind capitalul străin?

Evident că mă aștept să fiu înjurat. Dacă mă vor înjura cei manipulați voi spune ”Iartă-i Doamne că nu știu!” și îi voi ruga să îmi citească din nou postarea peste o lună cu mintea și nu cu inima. Dacă mă vor înjura ceilalți... e și mai bine. Înseamnă că am dreptate.

*Poziția mea personală față de TOȚI politicienii este una ”destul” de radicală. Atât de radicală încât nu îmi pot permite să o aștern pe hârtie sau aici. Dar credeți-mă, nu aș favoriza pe nimeni de la nici un fel de partid sau orientare.

0.26%

Știu că titlul este cam ciudat și probabil cu vreo câțiva ani în urmă nici eu nu aș fi înțeles despre ce e vorba.

E vorba despre statistică. Nu vă așteptați, nu-i așa? Sau poate sunteți vreun guru al acestei științe și știți la ce fac referire. Dacă știți, apăsați pe ”X”-ul din colțul din dreapta sus al paginii. 

Faptul că ”știți” înseamnă că nu o să vă spun nimic nou și nici nu o să fiți de acord cu opiniile mele. Dacă, totuși, nu aveți nimic de făcut sau procentul din titlu vă readuce în minte cine știe ce amintiri romantice din timpul vreunui curs de statistică, încercați să nu fiți extrem de critici. Vă voi fi recunoscător dacă ați reuși să vă încadrați în  media criticii și sarcasmului mai mult sau mai puțin academic, respectiv aproximativ 68%.

Dar să revenim la ”oile noastre”, care din punct de vedere statistic se pot încadra în… Stop. Am avut o mini criză.

Imaginea personală despre statistică a fost dărâmată, spartă în bucăți, atunci când am dat piept, burtă și neuron cu obiectul Statistică, în anul 1 al Facultății de Psihologie. Bucățile respective, au putut fi constituite, după dimensiuni și alte criterii,  în clase de dezamăgire, stupefacție și revoltă mentală. De aceea, până m-am calibrat, am dat examenul de mai multe ori.

L-am trecut în final, aceasta putând fi o dovadă că rugăciunile ajută.

Trebuie să subliniez că am ceva anișori și de școala asta m-am apucat cam pe la 45. Așa că multe dintre ideile legate de ce e de folos și ce nu, îmi erau și sunt încă bine formate.

Dar sa revin din nou în stână. La oile și măgarii și câinii…

Ceea ce m-a surprins în final, la obiectul statistică aplicat în psihologie, a fost faptul că nu lua în calcul persoana (psihicul său unic și individual). Nope. El trata și studia indivizii și … nici nu știu prea bine cum să spun… caracteristicile psihicului colectiv (cumva) pe baza diferențelor sau asemănărilor dintre caracteristicile psihice și comportamentale ale subiecților, trăsături de caracter comune sau …., extrăgând tendițe ale….

Dacă continui o să vă doară capul și nu o să mai vreți să citiți. Oricum cam asta a fost și reacția mea. După ce l-am cetit puțin pe Freud, am ajuns la concluzia că, la mine, reacția își avea originea într-o anume pulsiune care ținea de reglarea sau păstrarea homeostaziei (mai ales  a homeostaziei judecății și sănătății mentale).

În fine.

Unul dintre instrumentele esențiale ale statisticii este, așa numita, ”curbă a lui Gauss” sau  reprezentarea unei distribuții normale.

Pe scurt, acest instrument statistic, împarte o populație sau un eșantion, față de medie, în șase intervale (trei în stânga mediei și trei în dreapta ei). Nu merg mai departe cu descrierea, o găsiți extrem de ușor pe net.

Important este că, pe baza acestei distribuții, apar niște noțiuni foarte interesante care ne influențează viața. De aici apare noțiunea de ”normalitate” – 68% din populație. Apoi ”rezultatele accentuate” – 27,18% din populație. Apoi ”rezultatele atipice” – 4,30%. Și în final ”rezultatele aberante” – ce mai rămâne, adică 0,26%.

Aceste procente se distribuie egal față de media distribuției, astfel că jumătate din rezultatele accentuate (13,59%) descriu caracteristici ”pozitive” peste medie și cealaltă jumătate caracteristici ”negative” sub medie.

Și tot așa, pentru fiecare tip de rezultat și procent. Ceea ce se ia în calcul în orice cercetare este tot, mai puțin cei 0,26%, care ”nu sunt definitorii pentru cercetare și grup” sau sunt considerate erori de măsurare. Cu alte cuvinte, cei mai proști și geniile nu ne interesează. Pentru că procentul acesta cuprinde exact aceste categorii.

La început nu am realizat, dar apoi a răzbătut din mine un gând, o idee, o… ceva. Trebuie să spun că am studiat (cetit și practicat pi mini, și nu numai) ceva NLP. Nu știi ce e, dă sărci pi Google.

Gândul ce mă străbătea era reprezentat de un cuvânt. Modeling. Nu, nu e cu gagici în costume de baie.

E o tehnică din NLP, care spune că, pentru a ajunge mai ușor la excelență într-un domeniu, este necesar să afli expertul din acel domeniu, să-l studiezi când face ce face, să extragi esența care îl face să fie expert, să ”codifici” informațiile extrase, să creezi un model, să-l testezi, să-l rafinezi/corectezi și apoi să-l aplici (la tine și/sau la alții).

Esența acestei tehnici este în completă opoziție cu curba lui Gauss.

Deci, după ce aflu cine este cel mai cel într-un domeniu (chiar dacă nu am vrut acest lucru), îl elimin din cercetare și studiu și mă focusez pe ”majoritate”, pe ”normal”, pe ”individul nici prea prea, nici foarte foarte”.

Nu vreau să jignesc pe nimeni. Probabil că și eu intru în cei 68% și asta e o zvâcnire neuronală. Nu este nimic rău să fii în cei 68%. Rău este când o cercetare statistică te consideră etalon, pentru că atunci nu îți mai cultivă deloc dorința de evoluție. Ba din contra, pentru că, atunci când ești ”etalon”, nu e nevoie să te schimbi. Ceilalți se schimbă după tine.

Oi fi eu din categoria cu ”teoria conspirației”, dar nu sună a puțină manipulare?

Pe de altă parte, cei 0,26% mai pot fi interpretați și altfel. Tot din punct de vedere al NLP-ului.

Jumătate din 0,26% sunt făcuți pentru activitatea studiată și o vor face fără efort, cu rezultate excepționale, iar cealaltă jumătate nu are absolut nimic în comun cu activitatea respectivă.

Deci unii fug către activitatea respectivă, iar alții fug de ea.

Din nou, dacă vrem să modificăm și să îmbunătățim calitățile grupului, pe cine credeți că ar trebui să luăm ca model? Pe individul ”mediu”?

În alt obiect studiat, respectiv Psihologie Socială, ni s-a predat despre efectul minoritarului sau al minorității. Minoritarul este cel aflat în dezacord cu grupul său și își susține opiniile și poziția.

Fie și vizual, minoritarul se regăsește în una dintre părțile care formează 0,26%.

Acum, interesant este că efectul minoritarului spune că, prin neschimbarea poziției față de grup, minoritarul sfârșește prin a-și ralia grupul la poziția sa. De aceea minoritarul este cel mai adesea identificat cu ”agentul schimbării”. Cu cel care produce schimbarea, cu inovatorul, cu cercetătorul care nu este de acord cu limitările celorlalți. Din păcate, ceilalți sunt ”majoritatea”, primordial cei 68% dar și celelalte procente.

Cumva, se poate spune că, evoluția omenirii se datorează celor care sunt sau au fost la extrema curbei lui Gauss. Ei nu au fost de acord cu limitările, ei au căutat căi și soluții noi, ei au adus inovația și tot ei au inițiat mișcări sociale.

Revenind la modeling. Întrebați pe unul din cei 68% dacă vrea să fie precum Bill Gates sau ca un vânzător de Windows într-un magazin Microsoft? Fac pariu că, dacă știu cine e Bill, nu vor ezita să-l aleagă.

Nu faptul că nu suntem toți Bill Gates, Steve Jobs, Gandhi, Bach, George Lucas, etc., mă îngrijorează ci faptul că , ”ajutați” de anumite studii și cercetări statistice, nu mai încercăm să ieșim din barierele lui 68% către cei 13,59% din dreapta mediei și apoi către cei 2,15% din aceiași direcție.

Transferarea și utilizarea noțiunii statistice de ”majoritate” din domenii sociale, cum ar fi ”democrația”, în domeniul psihologic reprezintă, din punctul meu de vedere, o adevărată manipulare a subconștientului colectiv.

Este din ce în ce mai greu să eviți, în viața de zi cu zi, datele furnizate de statistică. Bursa funcționează cu ajutorul statisticii, cu prognoze, cu calcule probabilistice. Vremea poate fi  prognozată cu ajutorul statisticii. Salariile pot fi calculate statistic.

Probabil că și viața fiecăruia dintre noi poate fi reprezentată și analizată statistic. Totuși fiecare dintre noi avem dreptul și obligația să ne alegem conștienți unde ne situăm pe curba lui Gauss.

Și știți ceva? Nu sunt singurul cu ideile astea.

https://www.ted.com/talks/shawn_achor_the_happy_secret_to_better_work

The Sistem

Sistemu`

Cred că am mai spus asta, așa că scuze dacă mă repet. Dacă nu, nu.

Îmi plac cuvintele și sunt atent la ele, mai ales cele emise în mediul public. Probabil că acest ”hobby” m-a făcut să studiez ceva NLP și nu numai.

Cert este că oamenii nu sunt atenți la ce spun atunci când vorbesc și, de multe ori, subconștientul forțează barierile lumii reale, expulzând uneori sau strecurând alteori în vorbire, cuvinte care spun mai mult despre ideile, scopurile și dorințele lor.

Dacă la nivelul individului acesta este un fenomen aproape natural și are chiar și funcție de defulare a energiilor și pulsiunilor psihice, ce explicație sau funcție putem asocia unor anumite cuvinte care apar concomitent în dialogul colectiv? Când acele cuvinte depășesc bariere care țin de studii, cultură, clasă socială, context politico-economico-social, înseamnă că ele au o funcție sau desemnează o funcție recunoscută de toți ( mai mult sau mai puțin conștient).

Un astfel de cuvânt este ” Sistemu` ”. L-ul de final este cel mai adesea mâncat sau rămâne în gâtul vorbitorului. Intuiesc tot un mecanism care ține de subconștient.

Dacă deschizi televizorul și ai ”norocul” să nimerești peste vreo dispută pseudo-politică sau ”de idei” , ai să observi ușor că la fiecare 3-4 propoziții explicative, vizavi ”de ce da” sau ”de ce nu”, o să fie invocat un participant la procesul respectiv, participant cu rol decizional. Acest factotum este ”Sistemu`”.

Cei din poliție (sindicat sau agenți), funcție de cum le crește sau nu salariul, servesc sau nu Sistemu` .

Când mor oameni în spitale pentru că ”nu e medici, nici medicamente, nici bani”, tot Sistemu`  e de vină.

Când se pică la bac pentru că elevii nu învață sau programa școlară e de 2 bani, corpul profesoral blamează… ghiciți… Da, aveți dreptate, Sistemu` e de vină.

Când cresc prețurile, se scumpește carburantul, nu se fac autostrăzi, cresc taxele, nu plouă sau plouă prea mult și se declanșează inundații, tot Sistemu` e de vină. Sau așa ne spun toți reprezentanții de ministere, sindicate, parlamentari, președinție, ziare, formatori de opinie, SRI-ști, SPP-iști și ce –iști mai vreți dvs..

În general Sistemu` este invocat în două situații.

Prima este când ni se explică ”de ce nu” (trăim mai bine).

A doua situație este când ”ni se cere” (ca Sistemu` să funcționeze).

Paradoxal toți cei care vorbesc despre Sistem se asociază cu el sau se poziționează față de el.

Cel care crede că e în Sistem (sau chiar e), vorbește marcat de ”cunoașterea” acestuia și folosește cuvinte precum ”Eu sunt din Sistem”, ”Eu provin din Sistem”. El încearcă să se încarce atât de cunoaștere cât și de autoritatea extrasă din asocierea sa cu Sistemu`. Privirea acestora este cel mai adesea pătrunzătoare, dând senzația că îți citește codul PIN și mail-ul fără WiFi. Vocea lor este sigură și apasă pe fiecare vocală, consoană, virgulă și punct. Ideile expuse de aceștia nu suportă comentarii și au aceeași putere ca și Cele 10 porunci.

Apoi, trece o lună, trec două luni, trece un an sau mai mulți.

Deschizi televizorul și îl vezi. Slab, tras la față precum țapul la … știți voi. Vocea este pițigăiată și tremurândă. Privirea este ”ambiguă”. Adica privește peste tot și nicăieri. Este același om. Nu ai ști dacă sub imaginea lui nu i-ar scrie numele. Dai drumul la sonor, pentru că fără sunet personajul pare o paiață.

Nu îți vine să crezi ce spune. ” Sistemu`  m-a… !” ”Din cauza Sistemului…. ” Și apoi, findcă e nașpa să fii singur, ”Sistemu` ne-a…”. Nu știu dacă sesizați, dar când era cu Sistemu`, personajul nu era împreună cu noi. Ba ne mai și urechea. Acum, când Sistemu` îl … și pe el, devine, ca să zic așa, ”frate cu românul”.

Cei care apar la TV și înjură Sistemu`, ori au fost dați afară din el ori vor să intre în el.

La un moment dat am participat la o discuție socială deschisă (mai ales în sensul că era în aer liber), unde o doamnă profesor vorbea cu emfază despre menirea sa, despre funcția sa socială, despre aspirațiile sale… Totuși, la fiecare cinci cuvinte, pomenea despre Sistem. Despre cum ea provine din Sistem, despre ce permite Sistemu`, despre … Sistem.

Atât ea, cât și elevii, deserveau Sistemu` și se adaptau (mai mult forțat) la cerințele acestuia. Nu este un profesor renumit de la nu mai știu ce colegiu cu rezultate deosebite. Este un profesor normal, de la un colegiu normal. Sau poate era renumită. Nu am întrebat-o dacă și ea are 6 case, precum profesorul emerit ajuns știți voi ce.

Aceeași experiență am trăit-o cu o asistentă. Și ea era cu Sistemu` în gură și oscila între a face parte din el și a fi oprimată de el. Cred că atunci când cerea bani la pacienți era oprimată iar când trebuia să le explice de ce nu avea medicamentele lor, era din Sistem.

Aceeași discuție, mai precis în aceeași termeni, am avut-o și cu un polițist, și cu un vânzător la tarabă și chiar și cu un gunoier care mă admonesta pentru cum reciclasem plasticul și îmi spunea cum o să mă … ghiciți… da, Sistemu`.

Aceste experiențe m-au speriat. Dacă pe cei de la televizor îi ”creditez” cu un nivel mult mai mic de conștiință și un nivel mult mai mare de parvenire, hoție și manipulare, pe doamna profesor, pe duduia asistentă, pe polițist și pe gunoier le creditez doar cu o anume simplitate a minții, focusată nu pe judecată.

Totuși, dacă acest cuvânt a reușit să ”penetreze” societatea de la cap și până la bază, înseamnă că el are o mare putere.

În utilizarea sa recunosc niște tipare care evocă dictaturi în care pentru o ideee abstractă se petrec atrocități. În numele Sistemului se promulgă legi care ne reglează limitele și drepturile noastre. În numele Sistemului se fac sacrificii. Sistemu` o cere.

Acum înlocuiți cuvântul ”Sistemu`” cu ”Partidu`” sau cu orice noțiune abstractă de Putere.

Nu vă ia un fior pe spinare?

Ce este acest Sistem? E o noțiune abstractă. Un cuvânt care desemnează o entitate care se hrănește cu fricile noastre, care ne șantajează cu nevoile noastre și ne amenință cu nesiguranța zilei de mâine.

Ca orice noțiune abstractă, este inumană și dacă undeva, la începuturi, a fost necesară construirea sa ca o unealtă care să deservească umanitatea, acum pare să fi devenit un monstru ai cărui sclavi suntem.

Atunci când aud pe cineva spunând că el înțelege sau face parte din Sistem, îmi vine să îl întreb dacă îl poate folosi. Dacă îl poate schimba. Dacă îl poate desființa. Dacă nu poate să facă nimic din aceste lucruri, înseamnă că nu el este la conducere și nici nu cunoaște Sistemu`.

Dacă Sistemu` te folosește, te schimbă sau chiar te desființează, cine conduce pe cine?

Atunci când cineva pronuță acest cuvânt în context politico-social, indiferent că este din Sistem sau din afara lui, răzbate și frica față de implacabilitatea, non-simțirea și non-umanitatea acestuia. Toți sunt îngroziți și înfricoșați de monstruozitatea sa. Dar nu o recunosc.

Faptul că, de la ”vlădică până la opincă”, toate clasele sociale recunosc existența Sistemului, fie și prin faptul că îl menționează justificativ, denotă că acesta a fost recunoscut de către subconștientul colectiv. Se poate ca el să devină (dacă nu este deja) un arhetip modern Jung-ian.

Se poate ca peste câteva sute de ani (am o gândire pozitivă), oamenii să aibă întipărită ca informație genetică, care ține de supraviețuire, spectrul (și nu imaginea) Sistemului și, atunci când vor mai auzi numele său sau alte alias-uri, să scuipe în sân și să-i dea un pumn (sau palmă) în gură celui care îl va mai invoca.

Hmm… Să așteptăm atâta?