Sistemu`
Cred că am mai spus asta,
așa că scuze dacă mă repet. Dacă nu, nu.
Îmi plac cuvintele și
sunt atent la ele, mai ales cele emise în mediul public. Probabil că acest
”hobby” m-a făcut să studiez ceva NLP și nu numai.
Cert este că oamenii
nu sunt atenți la ce spun atunci când vorbesc și, de multe ori, subconștientul
forțează barierile lumii reale, expulzând uneori sau strecurând alteori în
vorbire, cuvinte care spun mai mult despre ideile, scopurile și dorințele lor.
Dacă la nivelul
individului acesta este un fenomen aproape natural și are chiar și funcție de
defulare a energiilor și pulsiunilor psihice, ce explicație sau funcție putem
asocia unor anumite cuvinte care apar concomitent în dialogul colectiv? Când
acele cuvinte depășesc bariere care țin de studii, cultură, clasă socială,
context politico-economico-social, înseamnă că ele au o funcție sau desemnează
o funcție recunoscută de toți ( mai mult sau mai puțin conștient).
Un astfel de cuvânt
este ” Sistemu`
”. L-ul de final este cel mai adesea mâncat sau rămâne în gâtul vorbitorului. Intuiesc
tot un mecanism care ține de subconștient.
Dacă deschizi
televizorul și ai ”norocul” să nimerești peste vreo dispută pseudo-politică sau
”de idei” , ai să observi ușor că la fiecare 3-4 propoziții explicative, vizavi
”de ce da” sau ”de ce nu”, o să fie invocat un participant la procesul
respectiv, participant cu rol decizional. Acest factotum este ”Sistemu`”.
Cei din poliție
(sindicat sau agenți), funcție de cum le crește sau nu salariul, servesc sau nu
Sistemu` .
Când mor oameni în
spitale pentru că ”nu e medici, nici medicamente, nici bani”, tot Sistemu` e de vină.
Când se pică la bac
pentru că elevii nu învață sau programa școlară e de 2 bani, corpul profesoral
blamează… ghiciți… Da, aveți dreptate, Sistemu` e de vină.
Când cresc prețurile,
se scumpește carburantul, nu se fac autostrăzi, cresc taxele, nu plouă sau
plouă prea mult și se declanșează inundații, tot Sistemu` e de vină. Sau așa ne spun toți reprezentanții
de ministere, sindicate, parlamentari, președinție, ziare, formatori de opinie,
SRI-ști, SPP-iști și ce –iști mai vreți dvs..
În general Sistemu` este invocat în două
situații.
Prima este când ni se
explică ”de ce nu” (trăim mai bine).
A doua situație este
când ”ni se cere” (ca Sistemu` să funcționeze).
Paradoxal toți cei
care vorbesc despre Sistem se asociază cu el sau se poziționează față de el.
Cel care crede că e în
Sistem (sau chiar e), vorbește marcat de ”cunoașterea” acestuia și folosește
cuvinte precum ”Eu sunt din Sistem”, ”Eu provin din Sistem”. El încearcă să se
încarce atât de cunoaștere cât și de autoritatea extrasă din asocierea sa cu Sistemu`. Privirea
acestora este cel mai adesea pătrunzătoare, dând senzația că îți citește codul
PIN și mail-ul fără WiFi. Vocea lor este sigură și apasă pe fiecare vocală,
consoană, virgulă și punct. Ideile expuse de aceștia nu suportă comentarii și
au aceeași putere ca și Cele 10 porunci.
Apoi, trece o lună,
trec două luni, trece un an sau mai mulți.
Deschizi televizorul
și îl vezi. Slab, tras la față precum țapul la … știți voi. Vocea este
pițigăiată și tremurândă. Privirea este ”ambiguă”. Adica privește peste tot și
nicăieri. Este același om. Nu ai ști dacă sub imaginea lui nu i-ar scrie
numele. Dai drumul la sonor, pentru că fără sunet personajul pare o paiață.
Nu îți vine să crezi
ce spune. ” Sistemu` m-a… !” ”Din cauza Sistemului….
” Și apoi, findcă e nașpa să fii singur, ”Sistemu` ne-a…”. Nu știu dacă
sesizați, dar când era cu Sistemu`, personajul nu era împreună cu noi. Ba ne
mai și urechea. Acum, când Sistemu` îl … și pe el, devine, ca să zic așa,
”frate cu românul”.
Cei care apar la TV și
înjură Sistemu`, ori au fost dați afară din el ori vor să intre în el.
La un moment dat am
participat la o discuție socială deschisă (mai ales în sensul că era în aer
liber), unde o doamnă profesor vorbea cu emfază despre menirea sa, despre
funcția sa socială, despre aspirațiile sale… Totuși, la fiecare cinci cuvinte,
pomenea despre Sistem. Despre cum ea provine din Sistem, despre ce permite
Sistemu`, despre … Sistem.
Atât ea, cât și elevii,
deserveau Sistemu` și se adaptau (mai mult forțat) la cerințele acestuia. Nu
este un profesor renumit de la nu mai știu ce colegiu cu rezultate deosebite.
Este un profesor normal, de la un colegiu normal. Sau poate era renumită. Nu am
întrebat-o dacă și ea are 6 case, precum profesorul emerit ajuns știți voi ce.
Aceeași experiență am
trăit-o cu o asistentă. Și ea era cu Sistemu` în gură și oscila între a face
parte din el și a fi oprimată de el. Cred că atunci când cerea bani la pacienți
era oprimată iar când trebuia să le explice de ce nu avea medicamentele lor, era
din Sistem.
Aceeași discuție, mai
precis în aceeași termeni, am avut-o și cu un polițist, și cu un vânzător la
tarabă și chiar și cu un gunoier care mă admonesta pentru cum reciclasem
plasticul și îmi spunea cum o să mă … ghiciți… da, Sistemu`.
Aceste experiențe m-au
speriat. Dacă pe cei de la televizor îi ”creditez” cu un nivel mult mai mic de
conștiință și un nivel mult mai mare de parvenire, hoție și manipulare, pe
doamna profesor, pe duduia asistentă, pe polițist și pe gunoier le creditez
doar cu o anume simplitate a minții, focusată nu pe judecată.
Totuși, dacă acest
cuvânt a reușit să ”penetreze” societatea de la cap și până la bază, înseamnă
că el are o mare putere.
În utilizarea sa recunosc
niște tipare care evocă dictaturi în care pentru o ideee abstractă se petrec
atrocități. În numele Sistemului se promulgă legi care ne reglează limitele și
drepturile noastre. În numele Sistemului se fac sacrificii. Sistemu` o cere.
Acum înlocuiți
cuvântul ”Sistemu`” cu ”Partidu`” sau cu orice noțiune abstractă de Putere.
Nu vă ia un fior pe
spinare?
Ce este acest Sistem?
E o noțiune abstractă. Un cuvânt care desemnează o entitate care se hrănește cu
fricile noastre, care ne șantajează cu nevoile noastre și ne amenință cu
nesiguranța zilei de mâine.
Ca orice noțiune
abstractă, este inumană și dacă undeva, la începuturi, a fost necesară
construirea sa ca o unealtă care să deservească umanitatea, acum pare să fi
devenit un monstru ai cărui sclavi suntem.
Atunci când aud pe
cineva spunând că el înțelege sau face parte din Sistem, îmi vine să îl întreb
dacă îl poate folosi. Dacă îl poate schimba. Dacă îl poate desființa. Dacă nu
poate să facă nimic din aceste lucruri, înseamnă că nu el este la conducere și
nici nu cunoaște Sistemu`.
Dacă Sistemu` te
folosește, te schimbă sau chiar te desființează, cine conduce pe cine?
Atunci când cineva
pronuță acest cuvânt în context politico-social, indiferent că este din Sistem
sau din afara lui, răzbate și frica față de implacabilitatea, non-simțirea și
non-umanitatea acestuia. Toți sunt îngroziți și înfricoșați de monstruozitatea
sa. Dar nu o recunosc.
Faptul că, de la
”vlădică până la opincă”, toate clasele sociale recunosc existența Sistemului,
fie și prin faptul că îl menționează justificativ, denotă că acesta a fost
recunoscut de către subconștientul colectiv. Se poate ca el să devină (dacă nu
este deja) un arhetip modern Jung-ian.
Se poate ca peste câteva
sute de ani (am o gândire pozitivă), oamenii să aibă întipărită ca informație genetică,
care ține de supraviețuire, spectrul (și nu imaginea) Sistemului și, atunci
când vor mai auzi numele său sau alte alias-uri, să scuipe în sân și să-i dea
un pumn (sau palmă) în gură celui care îl va mai invoca.
Hmm… Să așteptăm
atâta?
