The Sistem

Sistemu`

Cred că am mai spus asta, așa că scuze dacă mă repet. Dacă nu, nu.

Îmi plac cuvintele și sunt atent la ele, mai ales cele emise în mediul public. Probabil că acest ”hobby” m-a făcut să studiez ceva NLP și nu numai.

Cert este că oamenii nu sunt atenți la ce spun atunci când vorbesc și, de multe ori, subconștientul forțează barierile lumii reale, expulzând uneori sau strecurând alteori în vorbire, cuvinte care spun mai mult despre ideile, scopurile și dorințele lor.

Dacă la nivelul individului acesta este un fenomen aproape natural și are chiar și funcție de defulare a energiilor și pulsiunilor psihice, ce explicație sau funcție putem asocia unor anumite cuvinte care apar concomitent în dialogul colectiv? Când acele cuvinte depășesc bariere care țin de studii, cultură, clasă socială, context politico-economico-social, înseamnă că ele au o funcție sau desemnează o funcție recunoscută de toți ( mai mult sau mai puțin conștient).

Un astfel de cuvânt este ” Sistemu` ”. L-ul de final este cel mai adesea mâncat sau rămâne în gâtul vorbitorului. Intuiesc tot un mecanism care ține de subconștient.

Dacă deschizi televizorul și ai ”norocul” să nimerești peste vreo dispută pseudo-politică sau ”de idei” , ai să observi ușor că la fiecare 3-4 propoziții explicative, vizavi ”de ce da” sau ”de ce nu”, o să fie invocat un participant la procesul respectiv, participant cu rol decizional. Acest factotum este ”Sistemu`”.

Cei din poliție (sindicat sau agenți), funcție de cum le crește sau nu salariul, servesc sau nu Sistemu` .

Când mor oameni în spitale pentru că ”nu e medici, nici medicamente, nici bani”, tot Sistemu`  e de vină.

Când se pică la bac pentru că elevii nu învață sau programa școlară e de 2 bani, corpul profesoral blamează… ghiciți… Da, aveți dreptate, Sistemu` e de vină.

Când cresc prețurile, se scumpește carburantul, nu se fac autostrăzi, cresc taxele, nu plouă sau plouă prea mult și se declanșează inundații, tot Sistemu` e de vină. Sau așa ne spun toți reprezentanții de ministere, sindicate, parlamentari, președinție, ziare, formatori de opinie, SRI-ști, SPP-iști și ce –iști mai vreți dvs..

În general Sistemu` este invocat în două situații.

Prima este când ni se explică ”de ce nu” (trăim mai bine).

A doua situație este când ”ni se cere” (ca Sistemu` să funcționeze).

Paradoxal toți cei care vorbesc despre Sistem se asociază cu el sau se poziționează față de el.

Cel care crede că e în Sistem (sau chiar e), vorbește marcat de ”cunoașterea” acestuia și folosește cuvinte precum ”Eu sunt din Sistem”, ”Eu provin din Sistem”. El încearcă să se încarce atât de cunoaștere cât și de autoritatea extrasă din asocierea sa cu Sistemu`. Privirea acestora este cel mai adesea pătrunzătoare, dând senzația că îți citește codul PIN și mail-ul fără WiFi. Vocea lor este sigură și apasă pe fiecare vocală, consoană, virgulă și punct. Ideile expuse de aceștia nu suportă comentarii și au aceeași putere ca și Cele 10 porunci.

Apoi, trece o lună, trec două luni, trece un an sau mai mulți.

Deschizi televizorul și îl vezi. Slab, tras la față precum țapul la … știți voi. Vocea este pițigăiată și tremurândă. Privirea este ”ambiguă”. Adica privește peste tot și nicăieri. Este același om. Nu ai ști dacă sub imaginea lui nu i-ar scrie numele. Dai drumul la sonor, pentru că fără sunet personajul pare o paiață.

Nu îți vine să crezi ce spune. ” Sistemu`  m-a… !” ”Din cauza Sistemului…. ” Și apoi, findcă e nașpa să fii singur, ”Sistemu` ne-a…”. Nu știu dacă sesizați, dar când era cu Sistemu`, personajul nu era împreună cu noi. Ba ne mai și urechea. Acum, când Sistemu` îl … și pe el, devine, ca să zic așa, ”frate cu românul”.

Cei care apar la TV și înjură Sistemu`, ori au fost dați afară din el ori vor să intre în el.

La un moment dat am participat la o discuție socială deschisă (mai ales în sensul că era în aer liber), unde o doamnă profesor vorbea cu emfază despre menirea sa, despre funcția sa socială, despre aspirațiile sale… Totuși, la fiecare cinci cuvinte, pomenea despre Sistem. Despre cum ea provine din Sistem, despre ce permite Sistemu`, despre … Sistem.

Atât ea, cât și elevii, deserveau Sistemu` și se adaptau (mai mult forțat) la cerințele acestuia. Nu este un profesor renumit de la nu mai știu ce colegiu cu rezultate deosebite. Este un profesor normal, de la un colegiu normal. Sau poate era renumită. Nu am întrebat-o dacă și ea are 6 case, precum profesorul emerit ajuns știți voi ce.

Aceeași experiență am trăit-o cu o asistentă. Și ea era cu Sistemu` în gură și oscila între a face parte din el și a fi oprimată de el. Cred că atunci când cerea bani la pacienți era oprimată iar când trebuia să le explice de ce nu avea medicamentele lor, era din Sistem.

Aceeași discuție, mai precis în aceeași termeni, am avut-o și cu un polițist, și cu un vânzător la tarabă și chiar și cu un gunoier care mă admonesta pentru cum reciclasem plasticul și îmi spunea cum o să mă … ghiciți… da, Sistemu`.

Aceste experiențe m-au speriat. Dacă pe cei de la televizor îi ”creditez” cu un nivel mult mai mic de conștiință și un nivel mult mai mare de parvenire, hoție și manipulare, pe doamna profesor, pe duduia asistentă, pe polițist și pe gunoier le creditez doar cu o anume simplitate a minții, focusată nu pe judecată.

Totuși, dacă acest cuvânt a reușit să ”penetreze” societatea de la cap și până la bază, înseamnă că el are o mare putere.

În utilizarea sa recunosc niște tipare care evocă dictaturi în care pentru o ideee abstractă se petrec atrocități. În numele Sistemului se promulgă legi care ne reglează limitele și drepturile noastre. În numele Sistemului se fac sacrificii. Sistemu` o cere.

Acum înlocuiți cuvântul ”Sistemu`” cu ”Partidu`” sau cu orice noțiune abstractă de Putere.

Nu vă ia un fior pe spinare?

Ce este acest Sistem? E o noțiune abstractă. Un cuvânt care desemnează o entitate care se hrănește cu fricile noastre, care ne șantajează cu nevoile noastre și ne amenință cu nesiguranța zilei de mâine.

Ca orice noțiune abstractă, este inumană și dacă undeva, la începuturi, a fost necesară construirea sa ca o unealtă care să deservească umanitatea, acum pare să fi devenit un monstru ai cărui sclavi suntem.

Atunci când aud pe cineva spunând că el înțelege sau face parte din Sistem, îmi vine să îl întreb dacă îl poate folosi. Dacă îl poate schimba. Dacă îl poate desființa. Dacă nu poate să facă nimic din aceste lucruri, înseamnă că nu el este la conducere și nici nu cunoaște Sistemu`.

Dacă Sistemu` te folosește, te schimbă sau chiar te desființează, cine conduce pe cine?

Atunci când cineva pronuță acest cuvânt în context politico-social, indiferent că este din Sistem sau din afara lui, răzbate și frica față de implacabilitatea, non-simțirea și non-umanitatea acestuia. Toți sunt îngroziți și înfricoșați de monstruozitatea sa. Dar nu o recunosc.

Faptul că, de la ”vlădică până la opincă”, toate clasele sociale recunosc existența Sistemului, fie și prin faptul că îl menționează justificativ, denotă că acesta a fost recunoscut de către subconștientul colectiv. Se poate ca el să devină (dacă nu este deja) un arhetip modern Jung-ian.

Se poate ca peste câteva sute de ani (am o gândire pozitivă), oamenii să aibă întipărită ca informație genetică, care ține de supraviețuire, spectrul (și nu imaginea) Sistemului și, atunci când vor mai auzi numele său sau alte alias-uri, să scuipe în sân și să-i dea un pumn (sau palmă) în gură celui care îl va mai invoca.

Hmm… Să așteptăm atâta?