Planuisem să nu mai scriu despre reclame. Ba chiar, să nu mai
scriu deloc. Îmi părea relativ inutil. Nu schimbam nimic și mai mult ca
probabil nici acuma nu voi schimba ceva. Totuși, se pare, ca o anumită supapă
mentală solicită utilizarea pentru eliberarea unei presiuni psihice de
neadaptare la ”nou”. Dacă e o fraza prea stufoasa, nu am ce să fac, așa sunt și
eu... stufos.
Deci....
E clar că îmbătrânesc (evrika!), iar unul dintre semnele care
certifică acest lucru nu este cum v-ați aștepta ridul, burta sau faptul că uit.
Nuuu... Acest semnal este reclama. Mai exact reclama pe care nu o înțelegi și
care nu are efect asupra ta.
Exemplul meu, cu care îmi susțin opinia de mai sus, este
reclama la McDonalds cu promoția la paharele Coca Cola... de colecție (!???).
Ea, după câte mi-am dat seama, e mai veche în stăinătate. La noi abia acum a
”penetrat”.
Aici am găsit-o pe Youtube și, chiar dacă e în olandeză sau
altă limbă nordică, este la fel și în românește.
Locul acțiunii este o piața frumoasă, într-o zi de vară.
În ea, în piață, pătrunde un om cu o pungă de hârtie în
mână. Instinctiv, aștepți ca într-un gest ecologist, să o mototolească și să o
arunce în cutia de gunoi pentru hârtie. Dar nu. El, scotocește în respectiva
pungă (cu M roșu bine așezat către cameră) și extrage cu un rânjet (tâmp după
părerea mea) 5-6 pahare slab colorate și diferite pe care le aliniază pe ceva din piatră (nu uitați, suntem încă în
piață).
Din nou, mă aștept să zică ceva legat de sortarea gunoiului,
menajer, sticle, plastice și hârtie. Dar nu, el mai scoate din buzunare și două
bețișoare. Și ce să vezi, într-un gest de mare artist (adica însoțit de un
rânjet sardonic) începe să dea cu bețigașele în păhărele.
Să vezi minune. Nu numai că se încropește o melodie dar...
toți cei prezenți, de la cel mai mare până la cel mai mic, sunt cuprinși de o
frenezie ciudată, își scotocesc propriile pungi de hârtie cu M roșu și scot
paharele proprii însoțite de bețișoarele aferente și trec să le ciobească
temeinic.
Dar, și mai mult de atât, toți par a se contorsiona în
același mod, ba chiar ies la balcoane și oameni din case, deasemenea cu pahare
și bețe în mîini.
Acum. Dacă urmăriți din curiozitate clipul, dați-l de la început și opriți sunetul.
O să vedeți că nu mint.
Ba, chiar o să identificați foarte ușor ”crampele” pe care le
manifestă cu toții, cei cu punga de McDonalds în mâini. Singurii care sunt
normali și nu participă la frenezie sunt niște japonezo-chinezi-coreeni care
fac poze sau se plimbă cu tramvaiul. Probabil ei au mâncat sushi sau pui gong
pao, aceasta explicând lipsa crampelor manifestate de ceilalți.
Acuma, ce anume din acest clip mă poate determina pe mine să
merg la McDonalds. Rânjetul tâmp al eroului principal? Dezorganizarea care
apare în piață fără apariția poliției? Crampele tuturor celor care au mâncat
(se pare) la McDonalds?
Întrucât nimic din elementele de mai sus nu generează în
mine nici necesitatea de a consuma produsul, nici nu întărește brand-ul, ba
chiar din contra (am cerut părerea altcuiva, ceva mai tânăr).
Și răspunsul său a fost:
”Măi omule, astea e reclame pentru young people, poate si
hipsteri (banuiesc că se traduce șoldan) nu pentru alde matale. Ea (reclama),
transmite o stare de spirit, care este a noii generații. Ia spune drept, matale
mai citești și cărți probabil, nu? Haidi că te-am ginit. Ești prea telectual.
Reclamele astea e de genul, psihedelicos. Vezi culori, gagici mishto, auzi
sunete de aiurea și cumperi produsul nu ca să-l halești, ci că ai să vezi ce am
zis. Haidi gata, mai caută matale și pe google că până și Vanghele cunoaște.”
Atunci am realizat că sunt bătrân tare și că am ieșit din
publicul target al reclamelor.
Totodată m-am speriat. Dacă ăștia, din publicul țintă al
reclamelor, se fac doctori, ingineri, judecători, etc., și în mijlocul
operației, judecării, proiectării, îi apucă și își scot punguța cu M roșu,
extrag păhărelele și cu bețișoarele și....
Păcat că nu avem unde fugi...
Părerea mea de om bătrân.
