Chitanța

Astăzi nu-ș ce m-a apucat și am încercat să îmi fac curat pe măsuța/birouașul la care îmi fac veacul.

Nu știu cum e la alții, însă la mine e întotdeauna dezordine. Dau vina de obicei pe spațiul mic (aproape o chilie – smile!) cu multiple destinations și multitasking, respectiv birou, bucătărie și sală de conferințe cu soția.

Paranteză.

Bucătăria/officeul/ conferrence room-ul meu pare a avea niște calitați oarecum paranormale. Aici se cantonează după ceva timp orice musafir sau rudă (nu vă mirați, eu le consider categorii separate). Aici mă uit la seriale sau filme de pe net (cu sau fără soție), chiar dacă am posibilitatea să le vad și pe big screen-ul din cameră/dormitor/living/guest room. Și nu în ultimul rând tot aici au loc ”furtunile din creier” în urma cărora hotărăsc să fac aia sau aia sau... nu.

Să închid paranteza, că despre bucătărie am să vorbesc altădată.

Deci, am început să fac ordine. De obicei asta înseamnă inițial o minimă catalogare a lucrurilor care se odihnesc pe măsuță/birouaș.

Strâng pixurile, creioanele, cariocile, șurubelnițele, acumulatorii, cablurile de transfer de date, încărcătoarele de telefon, cd-urile, dvd-urile, capsatoarele și perforatoarele și.... le vărs în sertarul de sus (cât încap, restul revărsându-se și în al doilea).

Până aici e în regulă. Creierul nu a fost forțat, mușchii nu s-au încordat și nu în ultimul rând, chiar știu ce și unde este, dacă am nevoie. Eficiența mea în această primă acțiune se poate vedea în urma obiectelor lăsată în praful de pe birouaș/măsuță.

Trag aerul în piept. Tot aerul. Creierul are nevoie de oxigen pentru a doua parte a acțiunii de restaurare a ”ordinii și disciplinii în casa asta”!!! Semnele de exclamare și nu numai aparțin soției.

Cu aerul în piept încă, iau maldărul de hârtii. Acestea intră în categoria Obiecte Nedorite si Nerecunoscute. Pe scurt ONN. M-ar ajuta dacă pe ele ar avea scris TOP SECRET, CONFIDENTIAL, etc., ceva care să îmi permită să le iau cu brațul și să le arunc în vreun seif cu clauză să fie deschise și cercetate după anul fiscal 2200.

Din păcate nu merge așa.

Documentele se împart în mai multe categorii.

Categoria 1 Arde și nu mai citi

Ciorne, rețete îngălbenite despre nu-ș ce prăjitură, numere de telefon absconse, mâzgâleli pe colțuri de hârtie făcute în timpul vreunei conversații anoste la telefon, idei străfulgerate de geniu sau de afaceri prea succint menționate pentru a fi readuse aminte după o oră și evident regina acestei categorii, Alteța Sa Serenisimă, Pliantul.

Această categorie este rezolvată simplu. Rupt, boțit și la gunoi. Poate mai puțin rețetele, pe care le pasez doamnei, atrăgându-i astfel într-un mod (cred eu) subtil că ar fi timpul să le și pună în practică. De exemplu, chec-ul ăla...  Dar să nu divagăm. Chiar dacă îmi place.

Categoria 2  Print-uri

Această categorie solicită puțin mai multă atenție și coordonare.

Mai întâi verifici dacă are antet. Dacă are, a cui e. Bancă, spital, alte instituții.

În funcție de emitent faci niște mici căpițe.

Apoi citești ce e. Factură, înștiințare, analiză, amenințare (astea sunt mai rar și cel mai adesea de la ANAF), felicitare (cel mai rar!).

Apoi citești data. Acest ultim indiciu îți spune sau certifică sau dă undă verde următoarelor acțiuni în legătură cu documentul. Adica dacă îl păstrezi sau îl arunci.

Dar nu singur. Cel mai adesea chem la consultări ”societatea civilă”, că doar suntem o democrație.

Dacă la eliminarea (fizică) a facturilor la cablu, internet, telefon, extrase cont mai vechi de 1 lună sau din categoria acestora nu întâmpin proteste stradale, de hol sau dormitor, în cazul celorlalte documente cel mai adesea există negocieri sau dezbateri populare sau chiar referendumuri pe care destul de des le pierd (cică nu am majoritate, dar eu banuiesc faptul că votul este măsluit – cred că ”societatea civilă” votează la două mâini).

Categoria 3 VIP - Very Important Paper

În această categorie intră acte care dovedesc că.... stau la baza.... certifică faptul că....

Mai pe scurt, te fac. Pe tine și pe ”societatea civilă”.

Sau mai clar, în lipsa lor nu exiști sau dacă exiști, ești doar o palidă umbră a ceea ce ai fost când aveai HÂRTIA.

Cel mai adesea HÂRTIA stă la baza creației tuturor celorlalte hârtii pe care le-am rupt, boțit sau aruncat mai înainte și din când în când se mai ițește dintre celelalte, contemplând parcă propria creație.

ACTUL de cumpărare a apartamentului generează anunțul cu impozitul, asigurarea locuinței, factura la lumină, gunoi, cablu, telefon, internet, etc..

ACTUL de cumpărare a mașinii are ca urmași, nepoți, strănepoți, cuscri, cumnați pe bonul de la benzinărie, asigurarea obligatorie, amenda, factura de la cauciucuri.

ACTUL de căsătorie stă și el la baza creației creditului cu al său grafic de rambursare, .... ups... de ăsta nu mai vorbesc. Very dangerous dacă mă înțelegeți.

Și la începuturi... în negura timpurilor... THE ACT ... certificatul de naștere.

Cel care e la origine. Certificând greșeala părinților, zgârcenia lor în a nu-și cumpăra prezervativ sau pilule, rătăcirea lor ludică de o clipă (asta e metaforă,  nu cred că a fost chiar o clipă), etc..

Această hârtie, bătrână, îngălbenită (în rele aș putea spune) este cea care te-a băgat în belele și ți-a creat obligații și datorii. Ea, extrem de rar, își găsește locul pe birouașul/măsuța mea. Dar totuși trebuie să fiu atent. Dacă aș rupe-o sau aș arunca-o.... Nici nu vreau să mă gândesc.

Oricum, aceste ultime hârtii, dacă apar, sunt tratate cu grijă și sunt ascunse în dosare speciale, în dulapul special.... etc..... special.

Însă... Dacă aceste ultime hârtii sunt importante, există și o altă subcategorie VIP. Această subcategorie are puterea de a le crea de fapt pe toate celelalte. Ea este pentru majoritatea celorlalte hârtii precum este ”particula lui Dumnezeu” în atomi. În lipsa sa orice hârtie este fără valoare, fără putere, doar hârtii din prima categorie care nu produc efecte.

Ea trebuie să se găsească anexată sub o formă sau alta la orice am făcut, facem sau vom face.

Ea dovedește că ne-am plătit datoriile către.... că am devenit posesorii de drept ai... 

Până și Certificatul de Naștere a avut anexat un astfel de act, în lipsa căruia nu ar fi existat nici el.

Deci atunci când rămân numai cu această categorie de acte, le cercetez atent, căutându-le înțelesurile ascunse în scrisul de mână mai mult sau mai puțin lizibil, în literele de tipar din capul hârtiei, în ștampila din colțul de jos, asemeni unui eremit care la lumina lumânării cercetează manuscrise vechi.....

Delirez... cred că de la praful ridicat din HÂRTIILE de pe birouașul/măsuța mea. Citesc CHITANȚE.

Mă îndrept de spate, trag de umeri, rotesc brațele să le dezmorțesc și ignor senzația de ușoară usturime de pe umărul stâng de la clama care ține atașată chitanța vieții mele, cu tot ce am plătit, cu un total care crește pe măsură ce mai plătesc ceva.

Chitanța ta cum e prinsă? Cu clamă, cu capsă sau cu bold?